Copilul meu vede bine? Aceasta este o întrebare inevitabilă pe care orice părinte și-o va pune la un moment dat. Deficiențele vizuale pot constitui un obstacol semnificativ în calea integrării sociale și profesionale, motiv pentru care este important să cunoaștem câteva aspecte.
Vederea începe să se dezvolte și să progreseze din primele momente ale vieții, iar pentru ca acest proces să se desfășoare în parametri optimi, sunt necesare câteva condiții fundamentale:
- O structură anatomică normală a ochilor
- O poziție corectă și paralelă a acestora
- Mișcări oculare normale și coordonate
- Un sistem nervos corespunzător dezvoltat
Orice eveniment survenit intranatal, în timpul nașterii, de natură genetică sau cauzat de un accident, care interferează cu elementele menționate mai sus în primele luni de dezvoltare ale copilului, poate afecta vederea unuia sau ambilor ochi. Astfel, întrebarea logică pe care un părinte o poate avea este: “când ar trebui să-i fac primul control oftalmologic copilului meu?”.
Prematuritatea, greutatea redusă la naștere, copiii cu scor APGAR scăzut, precum și cei proveniți din sarcini gemelare sau multiple, sunt mai susceptibili la probleme oftalmologice. Un control oftalmologic efectuat DEVREME (chiar în perioada neonatală) și tratamentul administrat de un medic specialist oftalmopediatru pentru un nou-născut prematur pot preveni pierderea vederii cauzată de retinopatia de prematuritate.
Semnele care necesită o vizită URGENTĂ la oftalmologul pediatru:
- Pupila albă sau orice tip de opacitate vizibilă.
- Pleoapa lăsată – ochiul care nu se deschide complet.
- Orice asimetrie a ochilor: o cornee mărită, un ochi mai mic sau mai proeminent decât celălalt, pupile de dimensiuni diferite, lăcrimare neuniformă.
- Ochii „dansatori” – mișcări necontrolate ale ochilor.
- Roșeață sau secreții abundente la nivelul ochiului.
- Ochii care rămân încrucișați constant.
Mulți părinți cred că strabismul la bebeluși (un ochi care “fuge”) este un fenomen fiziologic, adică normal. Aceasta este o concepție greșită. Strabismul considerat fiziologic dispare de obicei până la vârsta de 6 luni și este, în majoritatea cazurilor, divergent (ochiul sau ochii deviază spre exterior). Orice formă de strabism care persistă după vârsta de 6 luni trebuie evaluată de un medic specialist.
O concepție greșită comună este că „examenul oftalmologic ar trebui amânat până la vârsta de 3 ani, deoarece copiii nu sunt cooperanți până atunci”. În realitate, un copil poate fi examinat și evaluat oftalmologic la orice vârstă, chiar din prima zi de viață. Copiii proveniți din familii cu antecedente oftalmologice trebuie examinați OBLIGATORIU ÎN PRIMUL AN DE VIAȚĂ, în special dacă în familie au fost cazuri de afecțiuni oftalmologice congenitale sau genetice.
În familiile unde există membri care poartă ochelari în mod permanent, indiferent dacă au sau nu istoric de strabism, dar în mod special când sunt cazuri de „ochi leneș” (ambliopie), este esențial ca examinarea oftalmologică să se facă ÎNAINTE DE VÂRSTA DE 2 ANI. Chiar dacă totul pare normal până la vârsta de 2-3 ani și apoi copilul începe să prezinte probleme de vedere, poziționare incorectă a ochilor sau alte semne și simptome, este crucial să fie examinat fără întârziere.
Astfel, orice copil ar trebui supus unui control oftalmologic cel puțin o dată ÎNAINTE DE VÂRSTA DE 3 ANI, în situația cea mai puțin favorabilă, înainte de 5 ani, sau măcar supus unui screening, lucru care l-ar putea face chiar medicul de familie.
Pentru asigurarea unui diagnostic precis și a tratamentului adecvat pentru sănătatea oculară a copilului dumneavoastră, vă recomandăm să vizitați clinica oftalmologică pediatrică KidOptik din București, unde o echipă de specialiști este pregătită să ofere cele mai bune servicii medicale în domeniu.