Vineri după-amiază, pe centura Clujului, se vede foarte clar un lucru. Jumătate din oraș pleacă undeva, iar cealaltă jumătate ar pleca și ea dacă ar avea cu ce.
Răspunsul scurt la întrebarea din titlu sună cam așa. Cu o mașină la dispoziție, din Cluj ajungi într-un weekend la Cheile Turzii și Salina Turda (circa 30 km), la lacul Tarnița (35 km), la Rimetea și Colțești (85 km), la Alba Iulia (100 km), la Bistrița (110 km), la Roșia Montană și Detunata (110 km), la platoul Padiș și în zona Scărișoara (130 km), la Oradea și Băile Felix (155 km), la Sighișoara (160 km), la Colibița (160 km) sau la Sovata (170 km). Restul textului explică de ce unele dintre ele chiar cer mașină, iar altele nu.
Clujul stă într-un loc norocos, cu Apusenii la vest, podișul Transilvaniei la est și o rețea de drumuri care, cu toate reproșurile pe care le merită, te scoate în două ore în peisaje complet diferite. Problema nu e lipsa destinațiilor.
Problema e că multe dintre cele care merită cu adevărat nu au tren, iar cu autobuzul ajungi acolo pe la prânz și pleci înapoi pe la trei. Așa se face că o mașină pentru două zile schimbă radical ce apuci să vezi.
Am făcut drumurile astea în ani diferiți, cu mașini diferite. O dată, pe Muntele Băișorii, ceața era atât de deasă încât mergeam după linia albă și mă întrebam ce caut acolo. Ce urmează e o hartă personală, cu distanțe reale și cu observațiile care contează atunci când mașina nu e a ta.
Continut
Cum arată de fapt harta plecărilor din Cluj
E mai util să te gândești la zonă în cercuri decât în liste de obiective. Primul cerc înseamnă sub o oră de mers, adică plecare pe la nouă și întoarcere la cină, fără să dormi nicăieri.
Al doilea cerc, între o oră și două, e teritoriul clasic de weekend, cu o noapte petrecută undeva. Al treilea, între două și trei ore, cere planificare, dar îți deschide Apusenii adânci și Ardealul de sud-est. Peste trei ore lucrurile devin obositoare pentru două zile, mai ales duminică seara, când toată Transilvania se întoarce odată cu tine.
Un lucru l-am învățat pe pielea mea. Timpul de pe hartă și timpul real diferă serios în zona asta, fiindcă multe drumuri sunt de munte, cu serpentine și cu utilaje agricole care nu se grăbesc nicăieri.
Regula mea empirică e să adaug vreo douăzeci la sută la orice estimare pe care mi-o dă aplicația. Încă zece la sută dacă e weekendul de Rusalii sau dacă e august.
Cercul de sub o oră, locurile pe care le tratăm nedrept
Zona apropiată de Cluj suferă de un fel de dispreț al familiarității. Le știm, deci nu ne mai ducem. Apoi vine un coleg din alt oraș, îl duci la Cheile Turzii, și îți amintești de ce merită.
Cheile Turzii și lumea de sub Turda
Sunt vreo treizeci de kilometri până la intrarea în Cheile Turzii, dinspre Petreștii de Jos sau dinspre Cheia. Traseul de bază prin chei durează în jur de două ore dus-întors și se poate face în adidași decenți, deși după ploaie pietrele devin alunecoase și oamenii se ambiționează inutil.
Ce mi se pare interesant acolo e contrastul brusc. Ieși din câmpia banală de lângă Turda și intri într-un canion de calcar înalt de vreo trei sute de metri, cu pereți verticali pe care se antrenează alpiniștii clujeni.
Vara e aglomerat, asta e realitatea. Dacă ajungi însă la opt dimineața, ai cheile aproape numai pentru tine, iar lumina de la ora aia face pereții să arate altfel decât în orice fotografie de pe internet.
La zece minute distanță e Salina Turda, despre care s-a scris probabil prea mult. Merită totuși, mai ales cu copii și mai ales pe caniculă, când afară sunt treizeci și cinci de grade iar în mină vreo unsprezece. Ia o bluză, chiar dacă ți se pare absurd în iulie.
Lacul Tarnița și Someșul Rece
Tarnița e destinația de duminică prin excelență pentru clujeni. Vreo treizeci și cinci de kilometri, dar drumul e sinuos și îți ia mai bine de o oră dacă nu te grăbești.
Barajul, apa verzuie, pontoanele, cabanele de pe mal, funcționează chiar și fără un plan anume. E genul de loc unde ajungi, parchezi, stai două ore și pleci mai calm decât ai venit.
Mai sus, spre Someșul Rece și spre Măguri Răcătău, drumul se îngustează și devine mai puțin prietenos cu mașinile joase. Am văzut berline urcând acolo, iar zgomotul făcut de cardan pe pietre nu e ceva ce vrei să auzi la o mașină închiriată.
Bonțida, Sic și lacurile sărate de la Cojocna
La treizeci de kilometri nord de Cluj se află Castelul Bánffy din Bonțida, o ruină parțial restaurată care e mai emoționantă decât multe castele întregi. Vara are festivaluri, primăvara are liniște, iar zidurile alea recuperate bucată cu bucată spun o poveste despre ce înseamnă răbdarea în restaurare.
Sic e un sat cu identitate maghiară puternică, cu case joase și cu un fel de încetineală care nu se prea mai găsește. Nu ai ce bifa acolo, în sensul turistic obișnuit, ceea ce e exact motivul pentru care merită mers.
La Cojocna și la Ocna Dej sunt lacuri sărate unde te scalzi la temperaturi decente și unde plutești fără efort. Nu sunt spa-uri, să ne înțelegem, sunt ștranduri de provincie cu farmecul și cu limitele lor.
La o oră și jumătate, satele de piatră de sub Trascău
Aici încep destinațiile pentru care oamenii chiar închiriază mașini. Nu ai cum să ajungi comod cu transportul public, iar diferența de peisaj față de Cluj e uriașă.
Rimetea, satul care arată ca acum două sute de ani
Optzeci și ceva de kilometri prin Turda și pe Valea Arieșului, apoi o cotitură spre stânga, și intri într-un sat cu case albe, cu obloane verzi și cu Piatra Secuiului deasupra. Rimetea a primit distincția Europa Nostra pentru conservarea patrimoniului și se vede imediat de ce.
Nu găsești fațade termoizolate cu polistiren, nu găsești tablă lucioasă pe acoperișuri. Comunitatea a ținut regulile astea cu o încăpățânare care în alte părți ale țării ar fi fost imposibilă.
Urcarea pe Colții Trascăului durează vreo două ore și jumătate dus-întors, cu o porțiune finală pe lanțuri care sperie mai mult decât e cazul. De sus vezi satul ca pe o machetă și, în zilele senine, jumătate din Apuseni.
Am urcat acolo într-un octombrie și lumina aia oblică de toamnă mi-a rămas în cap ani de zile. Cazările sunt bune, în case tradiționale renovate cu cap, iar micul dejun cu dulceață de casă a devenit un fel de standard local. Rezervă din timp vara, fiindcă satul e mic și se umple repede.
Colțești și cetatea de deasupra satului
La cinci kilometri de Rimetea, ruinele Cetății Trascăului stau pe un deal, la vreo douăzeci de minute de urcat. Nu găsești ghid, nu găsești bilet, nici măcar un panou ca lumea, doar ziduri și o priveliște care justifică efortul.
Combinația Rimetea plus Colțești plus o oprire scurtă în Cheile Rimetei umple frumos o zi întreagă. Dacă rămâi peste noapte, dimineața următoare poți coborî spre Aiud sau poți urca spre Bedeleu, în funcție de cât de mult ai chef să mergi pe jos.
Roșia Montană și Detunata
Vreo două ore de la Cluj, cu ultima parte pe drumuri care cer atenție. Roșia Montană a intrat în patrimoniul mondial UNESCO în 2021 și are galerii romane vizitabile, un peisaj minier straniu și o atmosferă pe care nu o poți descrie ca fiind veselă.
E o vizită care te pune pe gânduri, ceea ce mi se pare o calitate, nu un defect. De acolo, un drum lateral duce spre Detunata Goală, un munte de coloane bazaltice care arată ca o orgă uriașă prăbușită.
Poteca urcă lin prin pădure, cam o oră, și scoate într-un punct unde ai impresia că ai nimerit în Islanda din greșeală.
Apusenii adânci, singura zonă unde mașina decide totul
Dacă e o regiune în care lipsa unei mașini îți taie efectiv accesul, aceea e inima Apusenilor. Nu vorbim de comoditate aici, vorbim de imposibilitate practică.
Padiș și platoul de deasupra tuturor
Sunt aproximativ o sută treizeci de kilometri până la Padiș, dar pune la socoteală între două ore și jumătate și trei. Drumul dinspre Beliș, prin Poiana Horea, e frumos și obositor în același timp, cu porțiuni unde asfaltul e mai degrabă o sugestie.
Varianta dinspre Pietroasa, prin Bihor, e mai bună ca suprafață, dar te scoate complet din direcție. Sus găsești Cetățile Ponorului, Cheile Galbenei, Groapa Ruginoasă și o rețea de poteci care te-ar ține o săptămână.
Pentru un weekend, alege un singur traseu și fă-l bine, nu trei pe jumătate. Cetățile Ponorului cu belvedere durează în jur de patru ore și rămâne cea mai bună introducere posibilă în zonă.
Un detaliu practic pe care mulți îl ratează. Semnalul de telefon dispare complet acolo sus, deci descarcă hărțile offline înainte să pleci din Beliș. Am văzut oameni întorcându-se după două ore de rătăcit, cu telefonul mort și cu nervii la fel.
Gârda, Scărișoara și Arieșeni
Pe Valea Arieșului, drumul e mai simplu și mai previzibil. Peștera Scărișoara adăpostește un ghețar subteran vechi de mii de ani, iar coborârea în puțul acela vertical, pe scări de lemn, e o experiență fizică, nu doar vizuală.
Frigul de acolo e altfel decât frigul de afară, mai umed și mai insistent. Îți intră în haine în vreo cinci minute și te ține așa până ieși la lumină.
Arieșeni e stațiune de iarnă, dar vara are cascada Vârciorog și o liniște care merge bine cu o cabană și o carte. Zona Gârda de Sus, cu gospodăriile risipite pe versanți, e printre puținele locuri din România unde satul arată aproape exact ca acum o sută de ani, doar cu antene de satelit în plus.
Dacă mai ai o zi, poți continua spre Cascada Vălul Miresei de la Răchițele, aflată la vreo șaptezeci de kilometri de Cluj pe drumul de întoarcere. E o oprire scurtă, un sfert de oră de urcat, cu o cascadă de vreo treizeci de metri la capăt.
Spre vest, drumul Crișului Repede
Direcția Oradea are avantajul unui drum decent și dezavantajul traficului greu de marfă. Merită totuși, fiindcă adună obiective foarte diferite pe același traseu.
Ciucea, Bologa și Vadu Crișului
La șaizeci și cinci de kilometri de Cluj, pe DN1, se află Complexul Muzeal Ciucea, fostă proprietate a lui Octavian Goga, cumpărată de la văduva poetului maghiar Ady Endre. Casa, parcul și biserica de lemn adusă din altă parte formează un ansamblu ciudat și frumos, care spune ceva despre relațiile complicate din Transilvania interbelică.
Aproape, Cetatea Bologa stă pe un deal, cu turnul ei rotund vizibil din drum. Urci în douăzeci de minute și ai o priveliște peste tot defileul.
Mai spre Oradea, Vadu Crișului are o peșteră cu râu subteran și o cascadă chiar la intrare, plus posibilitatea de a merge pe malul Crișului până la Șuncuiuș. Toate trei se fac într-o zi lungă, cu plecare la opt și întoarcere pe la șapte seara.
Oradea și băile din jur
O sută cincizeci și cinci de kilometri, două ore și jumătate cu o oprire de cafea. Oradea a fost renovată în ultimul deceniu într-un mod care a surprins pe toată lumea, cu clădiri Secession restaurate serios și cu un centru care chiar se plimbă.
Băile Felix și 1 Mai sunt la zece minute de oraș, cu apă termală și cu nuferi tropicali în Pârâul Peța. E o combinație bună pentru cupluri sau pentru familii cu bunici, mai ales toamna, când aglomerația scade și prețurile la fel.
Spre sud, Alba Iulia și Valea Ampoiului
Autostrada A10 dintre Turda și Sebeș a schimbat complet raportul de forțe pe direcția asta. O sută de kilometri, o oră și douăzeci de minute dacă nu se întâmplă nimic neprevăzut, și ajungi în cea mai bine pusă la punct cetate din România.
Cetatea Alba Carolina e uriașă și, spre deosebire de multe restaurări românești, a fost făcută cu bani și cu răbdare. Schimbarea gărzii, traseele pe ziduri, muzeul unirii, catedrala, toate se plimbă comod într-o zi.
Seara, iluminatul face cetatea să arate teatral, poate chiar excesiv, dar copiii sunt încântați și asta contează. Dacă ai și duminică liberă, urcă pe Valea Ampoiului spre Zlatna și apoi spre Râmeț, unde mănăstirea și cheile formează un traseu scurt și spectaculos.
Cheile Râmețului se parcurg prin apă, cu bocanci uzi garantat, deci ia haine de schimb în portbagaj. E genul de detaliu pe care îl înveți o singură dată, de obicei pe drumul de întoarcere, în pantaloni uzi.
Spre est, Bistrița, Colibița și drumul spre Sovata
Direcția asta e mai puțin bătută de clujeni și tocmai de asta îmi place. Bistrița e la o sută zece kilometri, cu un centru medieval curat și cu o biserică evanghelică reconstruită după incendiul din 2008.
Colibița, la vreo cincizeci de kilometri mai departe, e numită de localnici marea din munți, iar exagerarea e scuzabilă. Lacul de acumulare, Călimanii de jur împrejur, apa care își schimbă culoarea în funcție de oră, se pretează la nimic făcut cu program.
Mai spre sud-est, Sovata și Lacul Ursu sunt la vreo o sută șaptezeci de kilometri, deci trei ore cu opriri. Lacul heliotermic e o curiozitate reală, cu straturi de apă la temperaturi diferite, iar Praidul cu salina lui e la douăzeci de minute distanță.
Sighișoara intră tot în cercul ăsta, la aproximativ o sută șaizeci de kilometri. Cetatea locuită, turnul cu ceas, străzile pietruite, sunt clișee turistice tocmai pentru că funcționează. Du-te în afara sezonului dacă poți, fiindcă în august te calci pe picioare cu grupurile organizate.
Ce contează la mașina pe care o închiriezi pentru drumurile astea
Aici experiența chiar face diferența, fiindcă o mașină nepotrivită îți poate strica un weekend întreg. Nu e vorba de lux, ci de potrivire cu terenul.
Gardă la sol, cutie de viteze și alte detalii care par mărunte
Pentru Alba Iulia, Oradea sau Bistrița, orice mașină de oraș e perfectă și consumă puțin. Pentru Padiș, Măguri Răcătău, Roșia Montană sau drumurile forestiere din Apuseni, o gardă mai mare la sol îți scutește multe strângeri de inimă.
Cutia automată e o binecuvântare pe serpentinele de pe Valea Arieșului sau pe urcarea spre Muntele Băișorii, mai ales dacă nu ești obișnuit cu ambreiajul în pantă. Costă un pic mai mult pe zi, dar la trei ore de urcări și coborâri diferența se simte în umeri și în genunchi.
Iarna, întreabă explicit ce anvelope are mașina și dacă are lanțuri în portbagaj. Legea cere cauciucuri de iarnă pe drumurile acoperite cu zăpadă, gheață sau polei, iar în Apuseni condiția asta se îndeplinește din noiembrie până în martie fără mare efort.
Ce verifici înainte să semnezi contractul
Franșiza e cifra care contează cel mai mult și pe care oamenii o citesc cel mai puțin. Dacă e mare, o zgârietură de la o piatră sărită pe drumul spre Beliș te poate costa cât tot weekendul. Merită întrebat dacă există o opțiune de reducere a franșizei și cât adaugă pe zi.
Limita de kilometri e a doua capcană clasică. Un weekend în Apuseni înseamnă lejer trei sute cincizeci de kilometri, iar unul care combină Alba Iulia cu Sighișoara depășește cinci sute. Dacă pachetul include două sute pe zi ești în regulă, dacă include o sută, calculează suplimentul dinainte.
Politica de combustibil ar trebui să fie plin la plin, care e cea mai corectă pentru amândouă părțile. Fotografiază mașina la preluare, inclusiv jantele și parbrizul, și verifică valabilitatea rovinietei, fiindcă pe A3 și pe A10 ai nevoie de ea.
Cât te costă, realist, un weekend cu mașină închiriată
Diferența dintre ofertele de pe piață vine din vechimea flotei, din tipul de asigurare inclusă și din sezon. Vara și în perioada sărbătorilor tarifele urcă natural, fiindcă cererea o ia înaintea numărului de mașini disponibile în oraș.
Dacă vrei să compari corect, uită-te la totalul pe două zile, cu tot cu asigurare și cu kilometrii incluși, nu la cifra afișată mare pe prima pagină. Un pret rent a car Cluj Napoca care pare mic la prima vedere poate ascunde o franșiză de o mie de euro și o limită strânsă de kilometraj, iar asta se vede abia la decont.
Adaugă la calcul combustibilul, care pentru un weekend în Apuseni înseamnă cam trei sferturi de rezervor la o mașină mică pe benzină. Plus parcarea, dacă dormi în Oradea sau în Alba Iulia, unde centrul e cu plată în cea mai mare parte.
Sezonul rescrie complet ordinea destinațiilor
Primăvara devreme, când zăpada încă blochează Padișul, cele mai bune variante rămân Rimetea, Alba Iulia și zona Crișului. Nu e doar o chestiune de acces, ci și de peisaj, fiindcă versanții dezgoliți nu arată grozav până pe la mijlocul lui aprilie.
Vara, Apusenii sunt alegerea evidentă, însă merită să te gândești la altitudine ca la o soluție împotriva caniculei. La Padiș sunt cu vreo zece grade mai puțin decât la Cluj, ceea ce în iulie face diferența între plăcere și supraviețuire.
Toamna e sezonul meu preferat pentru Trascău și pentru Valea Arieșului, pentru culoarea pădurilor și pentru lipsa aglomerației. Iarna, alegerea rezonabilă rămâne Arieșeni, Băișoara, Băile Felix sau pur și simplu orașele, fiindcă drumurile secundare din munți se închid fără avertisment.
Câteva combinații care chiar funcționează pe două zile
Cea mai echilibrată variantă e Turda, Rimetea și Colțești, cu o noapte petrecută în Rimetea, adică aproximativ o sută optzeci de kilometri în total, pe drumuri bune, cu mult timp petrecut afară din mașină.
Pentru cine vrea munte adevărat, merge Beliș și Padiș, cu noapte la o cabană din zona Ic Ponor sau chiar pe platou. Sunt vreo trei sute de kilometri, cu ultimii treizeci grei, dar peisajul compensează. Pentru varianta asta chiar recomand ceva mai înalt decât o berlină.
O opțiune mai relaxată e Alba Iulia sâmbătă și Râmeț duminică, cu o noapte în cetate, în jur de două sute treizeci de kilometri, mult asfalt bun, potrivită dacă mergi cu părinți sau cu copii mici.
Iar pentru cine vrea altceva decât traseele bătătorite rămâne Bistrița și Colibița, cu dormit pe malul lacului, adică trei sute de kilometri, drum bun până aproape de final, și o duminică în care nu faci absolut nimic în mod deliberat.
Drumul de întoarcere, partea pe care o subestimează toată lumea
Duminică seara, între cinci și opt, toate drumurile care intră în Cluj se blochează. DN1 dinspre Oradea, DN75 dinspre Arieș, drumul dinspre Turda, toate deodată.
Dacă pleci de la destinație pe la trei, ajungi acasă odihnit. Dacă pleci la șase, ajungi nervos și cu impresia că weekendul s-a terminat cu două ore înainte să se termine.
Predarea mașinii e ultimul lucru la care te gândești și primul care poate strica impresia generală. Lasă-ți o marjă de o oră, spală măcar geamurile și farurile dacă ai umblat pe drumuri de pământ, și verifică sub scaune înainte să pleci.
Am recuperat odată un telefon la două zile după predare și încă îmi amintesc senzația din stomac. Ce rămâne, după toate calculele astea de kilometri și de franșize, e o observație destul de simplă. Clujul e unul dintre puținele orașe din România de unde alegi între canion, ghețar subteran, cetate medievală, lac de munte și oraș Secession, toate în raza a două ore. Nu multe locuri din Europa oferă combinația asta, iar noi o avem la îndemână și, uneori, o ignorăm complet.
Întrebări frecvente despre weekendurile din jurul Clujului cu mașină închiriată
Ce destinații de weekend din jurul Clujului sunt accesibile cu mașină închiriată
Practic toate cele aflate în raza a trei ore de condus. Mașina devine însă indispensabilă pentru Rimetea, Colțești, Roșia Montană, Detunata, platoul Padiș, zona Gârda și Scărișoara, Arieșeni și Colibița, unde transportul public e rar sau lipsește complet. Pentru Alba Iulia, Oradea, Bistrița sau Sighișoara există și tren, dar mașina îți dă libertatea opririlor intermediare, care de multe ori sunt partea cea mai bună a drumului.
Cât face din Cluj până la Rimetea și cum e drumul
Sunt aproximativ optzeci și cinci de kilometri prin Turda și pe Valea Arieșului, iar timpul real de mers e în jur de o oră și patruzeci de minute. Drumul e asfaltat pe toată lungimea, deci nu ai nevoie de o mașină specială. Ultima porțiune, de la Buru spre Rimetea, are câteva serpentine strânse, nimic dificil însă pentru un șofer obișnuit.
Ce fel de mașină îmi trebuie pentru Padiș
Ideal, ceva cu gardă la sol mai mare decât o berlină obișnuită. Ultimii treizeci de kilometri dinspre Beliș au asfalt degradat și porțiuni cu pietriș, iar după ploaie apar gropi care nu se văd sub apă. O mașină de oraș ajunge acolo pe vreme uscată, cu viteză mică și cu multă atenție, dar riscul de zgârieturi la partea de jos crește simțitor, ceea ce la o mașină închiriată se traduce în discuții la predare.
Câți kilometri fac într-un weekend obișnuit plecând din Cluj
Un weekend în Apuseni înseamnă între trei sute și trei sute cincizeci de kilometri. Un traseu Alba Iulia plus Râmeț se așază pe la două sute treizeci, iar unul care combină Alba Iulia cu Sighișoara depășește cinci sute. Merită verificat dinainte câți kilometri include pachetul de închiriere, fiindcă suplimentul pe kilometru se adună repede.
Ce trebuie să verific în contractul de închiriere înainte să plec la drum
Cinci lucruri contează cel mai mult, iar primul e valoarea franșizei, adică suma pe care o suporți tu în caz de avarie. Urmează limita de kilometri incluși, politica de combustibil, valabilitatea rovinietei și tipul anvelopelor montate în acel moment. În plus, fotografiază mașina la preluare, inclusiv jantele și parbrizul, fiindcă drumurile de munte produc cel mai des mici avarii din pietre sărite.
Se poate face Padiș într-o singură zi, dus și întors din Cluj
Se poate, dar înseamnă plecare pe la șase dimineața și întoarcere seara târziu, cu vreo șase ore de condus în total. Rămâi cu patru sau cinci ore efective de umblat pe platou, ceea ce ajunge doar pentru un traseu scurt. Experiența e considerabil mai bună cu o noapte petrecută în zona Ic Ponor sau chiar la Padiș.
Care e cea mai bună perioadă pentru fiecare direcție
Primăvara devreme funcționează mai bine spre Rimetea, Alba Iulia și zona Crișului, fiindcă zăpada încă blochează Padișul. Vara, altitudinea din Apuseni compensează canicula din oraș. Toamna avantajează Trascăul și Valea Arieșului, prin culoare și prin liniște, iar iarna rămân Arieșeni, Băișoara, Băile Felix și orașele, unde accesul nu depinde de starea drumurilor forestiere.
De ce durează drumurile mai mult decât spune aplicația de navigație
Fiindcă majoritatea traseelor din zonă sunt de munte, cu serpentine, cu utilaje agricole și cu porțiuni în lucru care apar și dispar de la un sezon la altul. O regulă practică bună e să adaugi în jur de douăzeci la sută la orice estimare, plus încă zece la sută în weekendurile de sezon și în perioada sărbătorilor.
Când e cel mai bine să mă întorc spre Cluj duminică
Înainte de ora cinci după-amiaza, dacă ai de ales. Între cinci și opt seara, toate intrările în oraș se aglomerează simultan, dinspre Oradea, dinspre Turda și dinspre Valea Arieșului, iar ultimii douăzeci de kilometri pot dura cât primii o sută.
Am nevoie de rovinietă pentru traseele astea
Da, rovinieta e obligatorie pe drumurile naționale și pe autostrăzi, iar traseele descrise aici trec în mare parte pe DN1, DN75, DN17 sau pe autostrăzile A3 și A10. Verifică la preluarea mașinii dacă e valabilă și pentru ce perioadă, ca să nu ai surprize la o eventuală verificare.