La nivel global, peste 192 de milioane de oameni sunt lipsiți de dreptul la muncă. 42% dintre lucrători au locuri de muncă fără stabilitate, iar peste 430 de milioane de lucrători nu câștigă suficient pentru a ieși din sărăcie.
Aceste provocări globale se reflectă și în regiunea Europei și Asiei Centrale. Țările din această regiune sunt afectate de moștenirea tranziției de la trecutul socialist: falimentul industriei masive a lăsat milioane de oameni șomeri; privatizare la scară largă; reforme agricole și agrare; conflicte și perioade de reconstrucție postbelică.
Balkanii de Vest ca sub-regiune au indicatori de piață a muncii îngrijorători, cu aproximativ jumătate din populația aptă de muncă inactivă, atribuabilă în principal lucrătorilor descurajați și nivelului scăzut al femeilor angajate.
Cu toate că ratele de șomaj sunt mai mici în Eurasia decât în alte regiuni, peste o treime din forța de muncă se angajează în muncă nesigură și cinci procente trăiesc în sărăcie extremă la locul de muncă (adică cu venituri sub 3,10 dolari pe zi).
Iată 7 aspecte pe care agentia de recrutare personal din asia si africa staffagency.ro ni le dezvăluie despre starea actuală a locurilor de muncă în regiunea Eurasiei:
- Până în 2018, rata de participare a forței de muncă a femeilor (50,6%) este în urma celei a bărbaților (66,5%) în regiune. Distribuția inegală a responsabilităților de îngrijire nefructificate, lipsa abilităților soft, abilităților specifice locurilor de muncă și segregarea sectorială a angajării sunt câteva dintre factorii care mențin decalajul de gen.
- Lipsa accesului la locuri de muncă de calitate a fost principalul „factor de împingere” pentru fluxurile de migrație a forței de muncă din țările din Balcanii de Vest și Asia Centrală către UE și Rusia, respectiv. Tadjikistan și Kyrgyzstan au cea mai mare rată de contribuție a remitențelor la PIB din lume, respectiv 48,8% și 31,5% (Centrul pentru Politica Migrației, 2015).
- În ultima decadă, Moldova a experimentat o scădere de opt procente a ratei de participare a forței de muncă datorită migrației la scară largă. Acum, încetinirea economică și regulile mai stricte privind acceptarea migranților de muncă înseamnă mai puține oportunități în străinătate și mai multe dificultăți pentru cei care se întorc acasă.
- Piețele muncii nu funcționează în mod egal pentru toți. Inegalitățile în oportunități și rezultate afectează grupurile sociale și demografice.
- Găsirea unui loc de muncă după absolvire rămâne o provocare majoră pentru tineri. Școlile nu îi înzestrează pe studenți cu abilitățile necesare pentru locurile de muncă moderne sau nu creează legături cu industriile relevante. Până în 2017, ratele șomajului în rândul tinerilor din Armenia și Georgia erau în jur de 30%. În Balcanii de Vest, 27% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani nu sunt angajate sau nu urmează învățământ superior sau training (comparativ cu media UE de 17%). Tinerii au nevoie în medie de doi ani pentru a trece de la școală la locul de muncă.
- Pentru cei care nu își pot găsi un loc de muncă, situația se agravează în timp. Cu cât șomajul durează mai mult, cu atât sunt mai scăzute șansele ca un căutător de loc de muncă să găsească un loc de muncă potrivit aspirațiilor și abilităților lor. De exemplu, în Balcanii de Vest, 70% dintre șomeri nu au avut un loc de muncă timp de mai mult de un an.
- Sistemele de suport necesare pentru grupurile vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilități sau minoritățile etnice, pentru a fi angajate, rămân inadecvate. Locurile de muncă subvenționate și cotele nu au avut succes până în prezent.
Aceste cifre alarmante explică de ce conceptul de „ocupare completă și bună” a revenit în centrul agendelor de politică publică în țările dezvoltate și în dezvoltare.
Șomajul, sub-ocuparea, informalitatea și inactivitatea nu sunt probleme noi care pun la încercare societățile noastre moderne. Cu toate acestea, acestea sunt probleme sociale complexe în evoluție pentru care trebuie să dezvoltăm soluții noi.
Există o transformare semnificativă în lumea muncii. La UNDP, recunoaștem că trebuie să ne asigurăm că tehnologiile digitale și AI, globalizarea piețelor de muncă și munca online și pe platformă aduc securitate economică, oportunități egale și justiție socială.
Generarea de locuri de muncă noi nu este suficientă: trebuie să ne asigurăm că se creează oportunități egale prin intermediul cărora oamenii pot concura în mod echitabil și corect.